Plange si cerul

plange si cerul de airelia oanca

PLÂNGE ȘI CERUL

Autor: Aurelia Oancă

Cu lacrimi grele plânge cerul
Din norii negri adunați,
Peste pământul din Carpați,
Ce-n brazda lui poartă misterul
Dar care-i zguduit de frați.

Și ape tulburi se revarsă
Purtând în valul zbuciumat
Tot ce e rău și e damnat,
Dar care-n gloate ura varsă
Și-o zguduie neîncetat.

Din munții goi și fără cetini
Se scurge jalea-n rădăcini
Și plânsul semănat de câini
Ce se prefac a fi prieteni
Apoi legându-ne de mâini.

Unde s-a dus a noastră fală?
Unde mai este-acum mândria?
Că suntem fii de România
Dar care au-acum zăbală
Ce-i țin în hățuri omenia.

Unde ești țara mea frumoasă?
Unde sunt fiii tăi viteji?
Care-au luptat și au stat treji
Păzindu-te că erai casă!
Acum suntem doar bieți betegi!