Am s-arunc,
Autor : Elena Tudosa
Am s-arunc cenușa trecutului,
Pe adierea unui vânt de seară,
În mare, în adâncul abisului,
Ca un tribut din viața mea amară.
Am să m-agăț de al Speranței fir,
Deși știu, că și speranța uneori,
Doar dezamăgire dăruiește și respiri,
Aceeași durere, tristețe și dor.
Am sa încerc să-mi fac o cărare
În suflet, și pe ea să mă odihnesc,
Nădăjduind că o rază de soare,
Mi-o va lumina, fericirea s-o întâlnesc.
Am să m-ascund, voi îmbrățișa tăcerea,
Sperând că liniștea mi-o voi găsi,
Am s-arunc din mine toata durerea,
Ce mă chinuie în fiecare noapte și zi.
Singurătatea și nefericirea ce mă rod,
Tristețea ce mi-e cel mai cumplit calvar,
Vreau să le-arunc, nu mai pot să le sorb,
Dintr-a destinului nemăsurat pahar amar.
Azi am s-arunc pentru totdeauna,
A trecutului umbră ce mă răpune,
As vrea să aflu unde pot găsi urma,
Fericirii, ce se ascunde de mine.
Am s-arunc totul, dar unde-i fericirea,
Îmi poate oare cineva astazi spune?
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 