Plânge floarea de castan
Autor: Teodora Dumitru
Plânge floarea de castan şi cea de salcâm ,
De atâta ploaie multă se scutură-n drum ,
Florile-n grădini şi ele , sunt cam supărate,
Că la rădăcini au apă, până peste poate !
Cât aş vrea sa fie soare dar se-adună norii
Şi se scutură pe străzi, udă trecătorii,
Unde-s serile de Mai , calde si frumoase ?
Cu dorul ,mare ,de ele , stăm ascunşi în case !
Cât te-am aşteptat sa vii , lună mununată,
Nu-nteleg de ce-ai venit ,aşa supărată!
Plânge cerul şi pământul , nu e bucurie ,
Aşa cum ar trebui, luna Mai să fie !
Şi natura sa-ncurcat în gândurile ei,
Ne trimite-n loc de soare , zăpezi şi polei ,
Ținem hainele de iarnă , fiindcă nu se ştie ,
Timpu-n mai ,parcă ar fi ,de toamnă târzie!
Am în gândurile mele primăveri frumoase ,
Când ,cu toții stam pe-afară, nu ascunşi în case !
Dor de serile de Mai , rupte din poveşti ,
Cad pe ganduri şi mă-ntreb, primăvară …unde esti ?
Tristă-i floarea de castan şi cea de salcâm,
Una pe alta se-ntreabă…o fi toamnă, acum ?
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 