Balsam

BALSAM

Autor: Carolina Baldea

În clipa-n care tu m-ai strâns în brațe
A-ncremenit secunda-n mersul său,
Nu mai aveam pământ sub tălpi, doar cerul,
Acolo mă-nălțase pieptul tău!

Erai balsam şi binecuvântare,
Iar eu pluteam uşoară ca un fulg
Şi îmi doream… nimic să nu mă facă,
De-acolo, vreodată să mă smulg!

Înmugureau în trup, pe rând, fiorii
Şi mă-nfloreau senin, dumnezeiesc
Şi-atât de sfânt m-ai răvăşit în mine,
Că mă-ntrebam… oare-am murit…? trăiesc…?

Când m-am desprins de cer, ochii …”aceia”,
Cald mă priveau şi îngăduitor
Şi am ştiut că Dumnezeu, zâmbindu-mi,
A răscolit ceresc şi-adâncul lor…!

De acelasi autor: 

A fost un vis…?