La malul marii…
Autor: Teodora Dumitru
Valuri trecătoare se izbesc de țărm,
Privirea mi-e pierduta peste ape,
Visez cu ochi deschiși , deși nu dorm…
Iar orizontu- mi pare mai aproape !
E marea, pentru mine, dor nestins,
Unduitor ca valul blând și rece,
E vraja ,ce de suflet mi s-a prins ,
De mic copil și iată …nu mai trece!
E marea,farmecul de nedescris,
Pe care nu-l pot spune în cuvinte…
Ce-mi duce sufletul în paradis
Și către orizonturi nesfârșite!
Zăresc vapoare-n larg,cum se unesc
Cu apa și seninul depărtării
Și pescăruși zburând ,parca plutesc ,
Deasupra luciului zglobiu, al marii …
Poveri de doruri duc cu ele-n larg,
Le poartă peste ape nesfârșite,
De cineva rămas acasă, drag
Și de atâtea visuri neîmplinite….
Talazurile insorite-mi răscolesc,
Frumoase amintiri din tinerețe…
Care-au trecut, dar tot le mai iubesc,
Fiindcă dau sufletului meu , binețe !!!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 