De ce inimă tu nu vrei să – mbatranesti?
Autor: Elena Tudosa
Dureri, tristeți, ce-n inimă am strâns,
Azi nu mai vreau să port, m-am săturat,
Destul sufletul meu a fost străpuns,
De-atâta -nsingurare și nesecat oftat.
Îl simt prea vlăguit, ar vrea să evadeze,
Din umbra-nsingurarii care îl doboară,
Dar teama de eșec îl face să clacheze,
Ce pot să-i dau, să-l fac a fi fericit iară?
Un gând rebel mă -ndeamna să iubesc,
Iar altul mai stingher mă dojeneste rău,
Cum să aleg dar calea, pe care să pășesc,
Acum când doar prăpăd e în sufletul meu?
Ce greu e să alegi, când ceva te reține,
Și totuși vrei renaște ferice din iubire,
De-aproape te urmăresc,, clipele asasine”,
Ce-ți nimicesc speranța, dreptul la fericire.
Răpusă de dorința iubirii ne-mplinite,
Îmi sorb tăcerea care, mereu mă însoțește,
Cărare vrând să-mi fac prin clipele tăcute,
Mi-ascult gândul stingher care mă dojeneste,
Mă cert cu dorul care în gând mă învaleste,
Îmi pun în gând o – ntrebare din cele mai firești,
De ce inimă tu nu vrei să -mbatranesti?
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 