Credinta poetului

Credinta poetului de Gabriel Ionescu

CREDINȚA POETULUI

Autor: Gabriel Ionescu

 

Poete, eu chiar cred că Visul fără tine ar muri,
De n-ai fi tu, ca zilnic, să-l hrănești
Și Universul poate chiar s-ar prăbuși,
De n-ai fi tu, Poete, să-l îmbogățești.

 

Mai cred, că Stelele pe cer, poate s-ar stinge,
De n-ai fi tu, pe rând, să le culegi,
Să faci din ele o cunună, să o dai cui plânge,
S-o dai Femeii, ei, Ispitei, dorul să îl legi.

 

Eu cred că toate florile, pe loc s-ar ofili,
De n-ai fi tu Poet, să le culegi,
Faci dig uitării, ba chiar Dorul știi al stăvili
Celor iubiți , să le rămână și speranțele, intregi.

 

Și toate astea la un loc, înseamnă Viață,
Căci tu descrii in vers și jale, dar și dor
Chiar Universul s-ar sfârși. Tu ii dai față,
Prin dulce vers și sigur, prin Umor. 

 

Poete, fără tine, cu siguranță visul, ar muri,

Căci slova ta e mângâiere, dar poate fi și armă,

Cine nu știe asta, citind se poate lămuri

Puterea versului, adună masele și bariere, sfarmă.

 

Menirea ta : Să dai visului viață.

Nu te-nbăta, cu laude deșarte,

Dacă ești bun. alții te-mping în față

Doar cititorul, la valori, cununile le-mparte.     

De acelasi autor: 

Puterea cuvantului

Maini de sora

Plange vremea

           

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.