Floarea sarutului

FLOAREA SĂRUTULUI

Autor: Aurelia Oancă

Când vălul nopții merge la culcare
În zorii zilei ce s-a și ivit,
Înșiri pe firul vieții fluturi care
De-atâta zbor în mine-au obosit.

Fiorii ce sunt puși pe-a lor aripe
Au scris poeme în a mele gânduri
Și timpului i-au transformat în clipe
Secundele cuprinse-n tandre rânduri.

Îți simt parfumul de iubire caldă
Împrăștiat pe trupul meu avid
De dragostea ce în priviri se scaldă
Udând pământul vieții sec, arid.

Izvorul care-și trece unda clară
Prin ochii mei înfierbântați de dor
Și-i răcorește ca și umbra-n seară
Când vâlvătaia vieții e un nor.

Din picături celeste crește floarea
Sărutului de dragoste-nsetat,
Tu ești în mine viața dar și boarea
De vânt zburdalnic ce-i de dor purtat!

De acelasi autor: 

Raiul nostru

Plange si cerul

Romanta-n devenire