Zece funde

zece funde de angi melania cristea

Zece funde

Autor: Angi Melania  Cristea 

 

mi-e dor de aburul nărilor umede

calul acela înţelept mă iubea

între noi erau mutări (i)logice ca la şah

nevederea simţurile ţi le pipăia

turele tale sincere pe lângă plopii fără soţ

agitau romantismul desuet

cu rufe albe la balcon

pantofi negri cu şiret /prea înţeleptul meu unicorn/

 

gem caisele de irepetabila povară

mă tem mă tot tem

că donquijote o să moară

într-o magică zi de septembrie

iar el calul acela înţelept o să-mi moară cu ochii deschişi

mirosind iarba de mare amară

 

calul se resemna să fie potcovit

coama lui împletită cu zece funde

striga să nu mă tai sunt cal de povară

la abator toţi măcelarii miros a minciuni sau a boală

între noi caii aleargă ultima cursă

nu există final învingătorul sigur se împuşcă

 

cu nările umede calul aleargă

iubiri de o vară ard la foc mocnit

trotuarul scuipă lavă jilavă

setea oraşului fără cai

cere o mie de ani

ca o mie de stropi în ocean

 

calul îmi linge mâinile drept

am ochii deschişi de mărgean/peşti coloranţi în ocean/

mută întâi tu mai aştept un veac o cursă un pas

şah mat de azi merg cu singurătatea la pas

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.