UN POSIBIL TESTAMENT
Autor: Sandu Chiva
Eu m-am gândit să las un testament
Nu pot să știu când mor, în ce moment.
Îmi voi lăsa năravul după moarte ,
Să scrie toți ce m-au iubit , o carte.
Îmi voi lăsa cu drag a mele cărți
Să vă ghidez în viață fără hărți
Iar patima ce-o am pentru a scrie,
Aș vrea să o purtați la pălărie.
La prieteni las ce am în cont la bar
Un loc vacant, o sticlă și-un pahar..
Prietenilor mei de drumeție
Las un rucsac…în el o poezie.
O poezie despre drumul străbătut
Cu gașca noastră spre necunoscut.
Las amintiri din viața ce-am trăit
Cu oameni minunați ce i-am iubit.
Las datoria mea de la BMW-u
Celui mai bun prieten ce-l am eu.
Și-i las și un teren ce-l am în dijmă
Ca cei din jur, să-i poarte mereu pizmă.
Iar ratele ce le mai am la bancă
Le va plăti o fostă pițipoancă.
Îmi va purta pioasă amintire
Când va plăti dobândă în neștire.
Dorința ce-am avut-o pentru scris
O las la nepoțel, că i-am promis,
Să-mi ducă mereu versul mai departe
Urmașul meu ce poezii împarte…
Nu-i pot lăsa mai mult…doar poezia
Un vers nescris…un vis…melancolia!
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 