Sufletul meu,

sufletul meu de elena tudosa

Sufletul meu,

Autor: Elena Tudosa

Amurgul își închide pleoapa tăcut,
La poarta gândului oftând rătăcește,
Sufletul meu destrămat și pierdut,
Spre o clipă de fericire tânjește.

Adormit în cele din urmă în noapte,
Învelit cu-al singurătății veșmânt,
Mângâiat doar de un vis în șoapte,
Respirând sacadat, obosit mi-l simt.

Când în zori de zi curge lumina,
Peste el ca o lavă aprinsă de iubire,
Mă topeste doar dorul, el e pricina,
Ce-i înăbușă dorința clipei de fericire.

Vino, sădește-i muguri de viață,
Fă-l să vibreze precum o vioară,
În liniștea nopții dă-mi o speranță,
De ce vrei să-l lași ca să moară?

Dăruiește-i iubirea sufletului tău,
Se va topi ca o lumânare de ceară,
Clipe de fericire vor sfârși chinul greu,
Vino ma strânge în brațe – astă seară,

Sufletul meu mi-e cumplită povară!

De acelasi autor:

Pagina Elena Tudosa

De dorul tau nemarginit

Ma lasi iubite?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.