Mare, ma vrajesti

Mare, mă vrăjești

Autor: Petraru Valentina

Mare, mă vrăjești când te privesc
Mi-ai aprins în suflet dor marinăresc
Cu răcoarea țărmului, dimineața,
Când soarele îmi răsfață fața.

Mare, mă vrăjești cu imensitatea ta
Ești neobosită cât vei exista
Cântul valurilor se aude -n larg
Lângă barca veche fără de catarg,

Cu talazuri înspumate și brodate,
Pline de alge și scoici sidefate,
Ce mângâie țărmul cald și nisipos,
Într-un ritm de vals, tandru și frumos.

Mare mă vrăjești cu-n răsărit de soare,
Care se ridică din apele tale
Raze curcubeu se oglindesc în zare,
Parcă soarele a dormit în mare.

Când apune soarele spre țărmuri,
Roșie aramă ce se stinge-n valuri,
Și se pierde-ncet în adâncul său,
Cade înserarea peste largul tău.

Multe vise strângi şi nostalgii trecute, 
Iubiri romantice sau abia țesute
Dorul nesfârșit al marinarilor,
Tainica poveste a îndrăgostiților!

De acelasi autor: 

Flori de tei

Infloresc iar trandafirii

Fara tine