Scrisoarea

scrisoarea de elena tudosa

Scrisoarea,

Autor: Elena Tudosa

Ai hotărât să pleci asa dintr-o dat,
Iar sufletul îți duce dorul cumplit,
De tâmpla porții gândul rezemat,
Suspină și nu știu decât să îl ascult.

Eu te aștept și-mi scriu astăzi dorinta
De-a ști de tine, pe-o coală de hârtie albă,
Căci dorul ăsta crunt ce-mi scutură ființa,
Mi-a devenit stăpân, în noaptea asta oarbă.

Încerc să dau de tine, însă mi-e imposibil,
Nu dai măcar atât, un semn de viață vag,
Îngenunchiat sufletu-mi suferă teribil,
Mă – ntreb nedumerita, ce aș putea să fac?!

Mă doare lipsa ta, și-o lacrimă de dor,
Coboară lin peste cuvintele scrise în rime,
Sleita de tristețe(putere) oftez încetișor,
Te doresc și nu știi ce greu mi-e fără tine.

Ai hotărât să faci în viață o schimbare,
Sau prea sătul de toate vroiai să odihnești,
Cu roua calimarii îți scriu azi o scrisoare,
Aștept cu nerăbdare să aflu cum mai ești?!