Mă roagă sufletul
Autor: Eugenia Grobnic
Am stat de vorbă cu sufletul,
Simțindu-l rătăcind
Prin hățișurile trecutului.
Știi câte renunțări a adunat?
Câte speranțe și vise i-am anulat?
De ce,îl întreb?Și mi-a răspuns…
Pentru că nu mi-ai permis să simt,
Să mă bucur,să respir viață.
Mi-ai dat doza toxică de temeri,
De angoase,frământări și neliniști.
Cum să mă mă bucur?
De ce să mă bucur?
De tristeți,de lacrimi,de iluzii?
Hrănește-mă cu speranță,
Zâmbete,încredere,iubire.
Reconstruiește-mă din cioburi,
Învață-mă să trăiesc clipele
Și-ți voi dărui,la rândul meu,fericire.
Mă roagă sufletul,șoptind
Și îngenunchind la răscrucea destinului.
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 