Pisica

Pisica de Gabriel Ionescu

PISICA

Autor: Gabriel Ionescu

Voi scrie-o poezie zic eu chiar documentată,
Despre un animal de companie, denumit Pisică.
Ea e zeița pentru unele popoare și e binecuvântată
Și e un animal de care nu îți este frică.

Pisicile au fost intotdeauna creaturi misterioase,
Ele sunt socotite sacre-n unele culturi
A fost chiar venerată în Egipt, în zeu se transformase,
Iar în Japonia feudală, zeița avea și sculpturi.

Ce animal se află între Șoarece și Câine ? Doar Pisica,
Se face arc, când are-n față-un câine
Și-i ca un leu și bagă în el, frica
Când are-n față-un șoricel și-i ia ziua de mâine.

Pisicile pot vedea noaptea, mai bine ca și ziua
In special de ținta, se află în miscare.
Ating când fug, viteze mari doar un minut și „piua”
Și-și depășește corpul de 5 ori, când o pisică, sare.

Dorm foarte mult. Când se trezesc, rapid intră-n alertă
Și-au secțiuni din creier, ca la om.
Mai multe oase decât noi, pentru căderi o fac expertă
Și cade în picioare și din pom.

Ce naște din pisică, șoareci mănâncă,
Iar când te joci cu ea, așteaptă-te să fii zgâriat.
Sunt înțelepte, știu ce vor și-au o răbdare, Stâncă
Și le găsești în orice loc, Bordeie sau Palat.

Pisica neagră care-ți taie calea-i ghinion ?
Așa se zice, de ești superstițios.
Dar o pisică-n casă, aduce liniștea. Ea este de bonton
Și n-ai nevoie de deșteptător. O face ea, în mod silențios.

Dacă-i pui clopoţei, pisica nu va prinde şoareci.
Nu poți să fii tensionat dacă o vezi când doarme.
Zgârie mobila de parcă are foarfeci
Și-i animalul care nu suportă lesa nici dacă adoarme.

Se zice că pisica-ți fură energia.
Greșit. Ea doar alungă energia negativă,
Simte când ești bolnav, e sinergia,
Ce îți absoarbe Răul, ca o sugativă.

Pisicile, ca omul, știu să te flateze.
Pisica știe cum să își procure hrana,
Ca să obțină dragoste, știe să te curteze,
Găsește sigur adăpost, ca să-și păzească blana.

Orice i se întâmplă, pisica cade numai în picioare.
Ea nu-și ascunde sentimentele, chiar niciodată.
E-un animal extrem de curios. Își caută mereu jucărioare,
Și poate sta mult timp, chiar nemișcată.

„Miau este Ham-ul limbii pisicești.
Pisica toarce, când se simte bine,
Ele ne-aleg pe noi, cu asta trebuie să te obișnuiești,
Iar ca s-o mângâi, nu te poți abține.

Pisicile transpiră numai prin pernuțe
Dacă se încălzesc, devin stresate.
Că să le treacă își freacă blana, parcă ar fi maimuțe
Și cer un ajutor la oameni, fără a fi dresate.

Se spune că pisica are nouă vieți,
Asta pentru că știe tot mereu și cum să cadă.
Ea toarce ca să se regenereze, de vreți sau de nu vreți
Și stau lângă stăpân când e bolnav torcând bolii, blocadă.

Pisica, poate bea apă de mare,
Rinichii ei pot să elimine sarea din apă.
E mamiferul ce nu simte gustul, dulce, doar pe cel de sare,
Vede și-n întuneric. Când vrea, nimic nu scapă.

Mănâncă iarbă, pentru o digestie mai bună,
Iarba le-ajută ca să verse ce n-au digerat
Și îți aduc și șoriceii prinși, ca veste bună
Că ele știu și te învață și pe tine, cum e la vânat.

Așa cum omul are-n degete, amprente,
Pisica are-amprente unice, pe nasul mic.
O jumătate chiar din timpul vieții ele dorm, nu sunt atente
Și înc-un sfert, se curață pe blană , pic cu pic.

De le schimbi mediul, se comportă ca și cum ar fi bolnave.
Se atașează foarte mult de locul unde stau,
Nu mai mănâncă, chiar vomită, au chiar și stări mai grave,
Așa că dacă o iubești, nu-i schimbi locul lui Miau.

Mustățile pisicilor nu sunt de frumusețe , sunt esențiale.
Cu ele detectează tot ce e în jurul lor.
Sunt conectate la sistemul muscular și cel nervos. Ele-s o cale,
De apărare și cunoaștere. De i le tunzi, le dezorientezi. Unele mor.
Sunt socotite și drept animale invazive.
Se înmulțesc foarte ușor, extrem de mult
Pot face chiar extincție la alte specii. Are zone restrictive
Și este socotit de mulți, un animal ocult