
Vânătorească
Autor:Daniel Vișan-Dimitriu
M-am tot gândit: ”S-o spun sau să n-o spun?”
și-apoi mi-am zis: “De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare”.
Și-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii și pescarii
au concurență mare și ar fi
chiar culmea să-i învingă “adversarii”.
Povestea mea e simplă și mă jur
pe toate rațele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).
Eram cu pușca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o rață
pe care-am doborât-o de îndat’
ce am văzut-o, brusc, ieșind din ceață.
Dar – ce credeți? – mai vine una … poc! …
și încă una … poc! … și cade-n apă …
se-ngroașă gluma, trag, nu stau deloc,
de mă-ntrebam: “În sac, or să încapă?”
– Dar, bine-bine – mă veți întreba –
îți mai lăsau și ele un răstimp
să schimbi cartușe, arma a-ncărca?
– Păi ce, de asta mai aveam eu timp?
De acelasi autor:
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
