Prefa-te!

 

PREFĂ-TE!

Autor: Mari Lena Stefan

 

Prefă-te că încă mai contez!

Prefă-te că încă mai însemn

un semn, măcar un semn

rămas dintr-un trecut rebel!

Prefă-te că-ți sunt încă

singura icoană la care

tu te spovedești

în mare și ascunsă taină!

Am fost iubiți.Au fost povești?

Prefă-te că încă-mi ți destinul

în măna ta,la pieptul tău

și de acolo nu îl vrei a-l împarte

în patru zări și nici oricui.

Cu nimenea, de ai putea!

Prefă-te că nu mă descoperi

prefăcută , înlăcrimată și zăludă

o umbră călătoare în derivă

pe-un drum ce duce nicăieri.

Deși trecut, deși o umbră.

Și…mă prefac și eu, mai mult ca tine

sunt toată-aici și nicăieri

deși-mi doresc să fii cu mine,

doar azi și mâine, până vineri

și niciodată-n week-end.

Mă înțelegi! Nu-mi lași de ani,

posibilitatea mie să aleg.

Am fost și voi rămâne secretul

unei necunoscute altora, povești.

Iatacul freneziilor târziilor iubiri.

Prefă-te că încă mai ești

că nu ai rătăcit drumul

și n-am ajuns la epilogul

unei miraculoase povești.

Asta…nu ne-am dorit niciunul!

Să ne prefacem amândoi

că mâine va fi ieri, la fel!

Sub ceru-ntunecat al nopții

ne-am rătăcit ca doi zănatici

dorind, vrăjind un cert și sigur epilog

rugându-l să întârzie,

măcar până la miezul nopții.

Este deja alt mâine.Un mâine diferit.

Eu sunt o amintire de timp

de noi trăit.Și ce destin!

Miraculos trecutul.

Otrăvitor acel mâine, de unul singur!

S-a instalat deja prezentul

și acum nu mă prefac,

deja mi-e dor de tine!

Mă doare și …tac.Tac!