Pastel de toamna

PASTEL-DE TOAMNĂ

Autor: Mari Lena Stefan 

 

Cade plumb, cenușe, nor.

Nici tu cuc, nici tu cocor.

Plânge cerul lacrimi reci

valuri, frunze pe poteci.

Vălătuci de ceață-deasă

(s-a rupt rochia de mireasă).

Voalul toamnei, așternut

fuge timpul, ca zălud.

Plânge-n colț zgonitul mire.

Împrejur…doar mărăcine.

Tremură ceața deasă

(căci… este la ea acasă).

Tremură și pomii. Se scutură norii.

Grădina… ca o paiață.

Vântul ridică nervos, de pe jos:

frunze din pomi și de flori.

Le răsucește, le plimbă puțin;

mi le umblă pe față.

Privesc cerul. Privesc câmpul;

nici soare, nici floare.

N-am ce face! Mă amestec cu toamna,

(chiar de e ternă și rece ).

Imi ridic gulerul. Desfac umbrela.

(Vântul mă-mpinge din spate.)

Mă amestec cu alaiul din pastel,

chiar de mi-e frig și nu-mi place.

Eu v-am descris-o cum o văd eu;

un altul poate… cu un penel.

E toamnă, E noapte și rece.

Eu o iubesc așa cum… ea e!

De acelasi autor: 

Trandafirul meu galben

Un nou ”scandal”

Sunt Elana, dar pot fi orice