NEBUN RĂTĂCITOR-NEBUN DUPĂ TINE.
(poem destinat unui nebun din iubire)
Autor: Mari Lena Stefan
Nu m-am bărbierit de două luni și două zile zile.
Mi-s hainele murdare și ponosite
și încălțările mi-s amândouă dezlipite.
Mă plimb prin lume, nopțile ca un nebun.
Nebun după tine!
În casa-n care dorm de zece săptămâni
poate și mai bine – e rece, întuneric greu
de nepătruns, miros fetid, gunoi și fum,
iar un prieten mi-este..un șoarece.
Vorbesc pe străzi, cu glasul mut, tăcut.
În păr am deja zeci de câlți.
Părul mi-e dezordonat și încâlcit.
Vorbesc de ne-nțeles. Sunt tulburat!
Mă plimb nebun.(o știu și eu!),
pe străzi, pe bulevard-de colo-colo.
Lumea-mi trimite priviri- de condamnat
dar eu nu văd și le ignor.Mă fac că plouă.
Primesc rânjete nedisimulate,
o haină și-o pâine.Nu mă feresc
de privirile lor dezabratoare
pentru o fință rătăcitoare.
Sunt sigur, un zălud!
Nebun după tine!
Când plouă,mă plouă.
Nu mai am conștiință
să mă feresc de udătură,
să mă adăpostesc
sub o streșină,sau sub o grindă.
Mă udă la piele,dar
ești tu, un potop
de dureri, pentru suflet.
M-ai înnebunit femeie!
Când soarele dogorește
eu stau sub el, ca o umbrelă.
Râd când nu trebuie
și plâng când se râde
în hohote, fără măsură.
Sunt o paiață!
O zdeanță!
Din piept îmi pleacă rânjete
de amărăciune.
Nu mai cunosc cunoscutul de ieri.
Îmi este străin tot trecutul.
Prezentul, îl calc sub tălpi
dezlipite. Sunt ca niste grote.
De viitor?Nu-mi mai pasă!
Pentru mine este de ieri,
”hrană” prea fiebinte,
necomestibilă, arsă.
Am devenit nebunul comun
cel de-l vede o lume și ea nebună
și totuși nu-l vede și nu-l aude
nimeni-sub soare sau în furtună.
Sunt un rest de om ”plecat în vacanță”
caci eu am lăsat în urma-mi
ultima mea deznădejde în viață
și ultima mea speranță.
Sunt zbor dezorientat de fluture.
Sunt rătăcitul ce te-a iubit și te iubește.
Tu nu ai știut, sau…poate n-ai vrut
să te-asortezi cu sufletu-mi,
să mă-nțelegi și să mă accepț,.
când iubirea-mi era mugure.
Eu, te-am iubit atât de mult.
Parcă așa devenit un nebun,
tot mi-amintesc și încă te mai iubesc!
Cu suflarea din sufletu-mi
tu nu ai dorit să pulsezi.
Așa voi rămâne mereu,
nebunul respins și hulit
de ieri și de astăzi!
Sunt eu! Fără un nume,
fără un ” mâine”,
fără speranță.
O umbră de om
pe care ai refuzat-o,
Oh! Adulat-o!
Din ”mânăstire”, ”măicuță”
la intrare, prea ”cotizată”,
adulată de mine,
cu iubirea-mi curată
respinsă și mereu refuzată.
Și eu am plătit, pocăit,
cu sfială, timid!
Tu ai ales să rămâi vitraliul
”privit” din toate ”unghiurile”,
fără sfială, fără regrete,
fără pic de rușine.
Îți amintești și de mine,
cât te-am iubit
cel care și el te-a plătit,
(un nebun am devenit!)
căci eu …m-am uitat
adorându-te chiar și pe mine!
Of,adulato!
De acelasi autor:
Binecuvantare si chin (eBook)
Volumul de debut al autoarei Mihala CD, Binecuvantare si chin , ne ofera un vast buchet de sentimente parca traindu-si viata prin poezie. Volumul viu colorat contine imagini din arhiva personala. Un volum amplu, (250 pag) structurat in 17 capitole cu tematica diversa. Cumpara cartea in format electronic (ebook) si o primesti in email in maxim 48 de ore. Mai ieftin, mai rapid, mai ecologic!
C$20,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 