Vine toamna

Vine toamna

Autor: Constantin Bidulescu

 

Vine toamna, vine,

Nori negri se-adună,

Chiar de nu convine

Or să se impună.

Păreri unanime,

Azi vom fi în temă,

Să cântăm în rime

Doamna crizantemă.

Răsună un tunet

Măresc al meu pas,

În urechi un sunet

Din vară rămas.

Zboară păsăretul

Frunze arămite,

Încetul cu-ncetul

Mă-ncearcă regretul,

Că n-am prea gustat

Vara ce-a trecut,

Şi acum constat

Că a fost plăcut.

Dar şi următorul

În totalitate

E făuritorul

Roadelor bogate.

Cu brumă pe gânduri

Cu şuier de vânt,

În rarele rânduri

Mai scot un cuvânt.

Toamna te îmbie

Şi te-ndreptăţeşte

La melancolie

Dar te-ncărunţeşte.

Toamna cea bogată

Scoate zeci de pluguri,

Recolta-i bogată

Cu accent pe struguri.

Sacii sunt destui

Legănaţi de care,

Aroma de gutui

Te-mbată mai tare.

Parcul e pustiu

Nu trec îndrăgostiţi

Sub cer cenuşiu

Trec numai zgribuliţi.

Şi-apoi vine iarna

Cu plete de-argint,

Curând sună goarna

Nu pot să dezmint.

Retraşi lângă foc,

E vifor afară,

Vom pune cojoc,

Şi căciulă iară.

Momentan e toamnă

Aduc bucurie

Crizantema doamnă,

Strugurii din vie.

     

De acelasi autor: 

Vin alegerile

Viguroase pasarele…

Talharia