Cred ca este nostalgie!

Câteodată mă apucă
Uite-așa…o nostalgie,
Îmi vine un dor de ducă
Ca atunci…în ,, cătănie”.

Aș pleca în mare goană
Și m-aș îndrepta spre mare,
Azi mă-nchin la o icoană
Să-mi fac poftă de mâncare.

Că nici foame nu-mi mai vine
De când frunza nu e verde…
Ba mi-e rău, ba-mi este bine
Însă nimeni nu mă crede.

Am văzut cum cade frunza
Câte una ceas de ceas,
De ieri nu-mi mai place brânza
Nici cafeaua din oraș.

Cred că este nostalgie
Ca în fiecare toamnă,
Nu știu cum să-ți spun eu ție
Dar mi-e dor de tine doamnă!