
Frământări
Autor: Teodora Dumitru
Știu că nu voi reuși să ating eu cerul
Şi că nu îi pot afla vreodată misterul…
Ştiu că lumea asta este trecătoare
Și n-o pot opri în loc, numai cu o floare!
Ştiu atât de bine ce pot și ce nu pot,
Dar gândurile triste în adânc mă rod
Şi-atâtea frământări mă macină mereu,
Despre lumea asta, despre Dumnezeu!
Trec prin anotimpuri dar
în urmă las,
Câte-un strop din viață la fiecare pas.
În toamna vieții mele calc pe frunze reci,
Care stau întinse pe triste poteci!
Soarele m-alintă cu raze plăcute,
Peste părul nins și cuta de pe frunte!
Să-l ating cu mâna, cât de mult am vrut,
Să-i aflu misterul dar nu am putut!
Doar clipele frumoase trimise de viață
Mi-au adus mereu zâmbetul pe față.
Ele m-au făcut să trec mai ușor
Peste supărări, nostalgii și dor!
Trecând prin de toate am învățat să sper,
Fiindcă însăși viața este un mister,
Prin care toți trecem spre necunoscut,
Credința din suflet fiindu-ne scut!
Sigur toamna asta poartă multă vină
Dacă uneori sufletu-mi suspină,
Că mi-l năpădeşte cu multe frământări
Ce mă obosesc de atâtea ori!
De acelasi autor:

Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
