Lacrimile pomului

LACRIMILE POMULUI

Autor: Aurelia Oancă

Și pomii au o inimă-n pământ,
Ascunsă printre rădăcini adânci,
Ce bate-ntruna ca un legământ
Ce-l face pomul ca în trup de prunci.

Furtuni îl zguduie să-l rupă
Dar rădăcilnile-i țin trupul drept,
Îi dau puterea chiar de pare-o luptă
Între voinici ce parcă-i spun: Aștept!

Și zmei turbați înfășurați în vânturi
Ce au în suflet setea de-a distruge,
Dar inima din pieptul lui ca-n trupuri
Se zbate și stihia o invinge.

Doar când securea sau o drujbă rece
Se-abat pe trupul pomului, rupând
A lui viață care-n lacrimi trece
Și îl transformă într-un pom plăpând,

Atunci inima lui va sta o vreme
Și își va face straiul de pământ,
Care pe tine, omul, să te cheme
Să-i faci la poale tainic jurământ

Că-l vei păzi, altfel planeta moare
Și vei muri și tu la rândul tău,
De vei simți că rana lui te doare
Atunci ești inima din trupul său!

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.

C$100,00