Iti scriu dar…nu trimit!

ÎȚI SCRIU,DAR…NU TRIMIT!

Autor: Stefan Mari Lena 

 

Ți-am scris de-atâtea ori,

din noapte, până-n zori.

Îmi era prea dor

și..încă îmi este.

Un dor prea dureros

și nesfârșit

De tine.

Am pe biroul meu

zeci de plicuri

pline de scrisori,

fără timbru.

Netrimise,

căci, să le pun la poștă?

Nicicând n-o să ajungă!

Le păstrez pentru mine.

Le-am scris,dar…

sunt atâta de timid

și-atâta de sfios,

dar inima mi-am pus-o

acolo.

Meticulos.

Îmi imaginam,

doream să fac

ca prin magie, ceva.

Să îți parvină ție.

Și câte-ți povesteam

de mine și de tine!

Și câte încă-ți povestesc!

Mă amăgesc

că le citești și-așa

mă simt

cu mult mai bine.

Și cât te adoram

și încă te -ador

în ele!

E lesne de-nțeles

din rândurile mele.

La fiecare rând

am pus un gând,

o lacrimă, dar și…

un surâs sfios.

Imaginându-te.

Îți spun în ele

atât de simplu,

un simplu om,

cât de mult eu pot

să TE IUBESC.

Nici nu mă iscălesc.

Scriu cu o mână

tremurândă

de emoție.

Te privesc citind,

în sufletu-mi pustiu

hârtii după hârtii.

Nicicând trimise.

Spuse doar în gând

și poate-n vise.

Repet hârtiei, candelei

ca un nebun, zălud

din trei în trei cuvinte

același drag mie cuvânt

IUBIRE.

Te iubesc, dincolo

de rațiuni,

dincolo de simțuri!

Mai mult nu știu

cum să-ți îți spun

Deja ți-am spus!

Sunt om,

atât de simplu.

Paginile, mii sunt pline

de cuvinte.

Nevopsite.

Sunt pure lacrimi

de iubire.

Pentru tine.

Am cearcăne.

Sunt obosit

și mâna-mi tremură.

Inima-i plecată curier.

Spre tine.

Trebuie s-ajungă,

dar rândurile

nu!

Pe ele se așterne

sufletu-mi

și praful.