Leagă – ți inima de cer,
Autor: Elena Tudosa
La granița visurilor efemere,
Inima mea a devenit imună,
A încetat de tot să spere,
În raza dulce de lumină.
Înlănțuită strâns în catenele
Durerii, care o ucid încet,
A zăvorât într-însa temerile,
Devenind ca o piatră în piept.
Nemaivrând deloc să mai creadă,
În vise și-n speranțe fade,
Tăcută în sinea sa rabdă,
Doar atât i-a rămas să rabde.
Nu cere nimic nici nu vrea,
De mângâieri ca să mai știe,
A devenit precum o piatră grea,
Fără de viață goală și pustie.
Nu o mai cert, nimic nu sper,
Gândul, trupul imun la toate,
Mă-ndeamnă leagă-ți inima de cer,
Când doru- n foc nestins o arde.
La granița visurilor trecătoare,
Să sper de mult am încetat,
În cer găsi voi inimii mele alinare,
Acolo unde domnul este împărat,
El are mângâiere pentru fiecare
Suflet, de tristețe-ngenunchiat,
El este unica noastră dulce alinare,
Și ne iubește-n suferinți cu adevărat.
De acelasi autor:
Abonament revista TIPARITA 1 an
Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 75 dolari canadieni.
C$100,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 