Strigat si ecou

Strigăt și ecou

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Mă-ncumet spre adâncuri căutând

o urmă sau un semn să îmi arate

că ai trecut pe-acolo când și când

și ți-ai luat cadourile, toate.

 

Îți las ce știu că îți dorești și vrei,

sărutul meu și gânduri ce te-alintă

atunci când vii, în brațe să le iei,

știind că tu ești singura lor țintă.

 

Și îți mai las, iubita mea, și flori

pe care știi c-am presărat suspine

când le-am cules, și vei simți fiori

știind că toate-s numai pentru tine.

 

Iar de va fi din nou să ne-ntâlnim

la margine de gânduri și de ape,

iubirea noastră vreau să împlinim,

iar timpul va putea să își adape

 

secundele, privind spre un tablou

așa cum n-a mai fost pictat nicicând,

cu noi, uniți în strigăt și ecou,

sub ape, ca în transă, tremurând.

 

De acelasi autor:

Doar un pictor

Cioburi de lacrimi

Tarmul fara nume