NU VREAU DIN NEGURI…
Autor: Aurelia Oancă
Nu vreau din neguri dorul să te cheme,
Prea multe lacrimi au țesut covor
Pe care ai pășit ades și-n gene
Ai presărat cristale care dor.
Uitării vreau să-i dau tot ce mă doare
Și haină nouă visului să-i fac,
Orice iubire care poartă miere
Se stinge-ncet în clipe care tac.
Din nebuloase cosmice coboară
Un văl de timp cu stele împletit,
Acoperă iubiri ce-ncep să moară
Și le transportă-n vastul infinit.
Popas nu vor mai face peste mine,
Prin armonii celeste voi vesti
Întregii lumi să știe că mi-e bine,
Să scrie apoi și versuri ce-ar rosti
Cuvinte magice care străbat în noapte
Cărări de stele pe culcuș de nori,
Din străluciri se nasc blândele șoapte
Care vor țese vise până-n zori!
De acelasi autor:
Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 