Doamne, Slavă ție Doamne

Doamne, Slavă ție Doamne mângâierea mea cea dulce!

Autor: Elena Tudosa

Am să-mi bat în sfârșit într-un cui durerea,
Din sufletul scrijelit de o rană atât de crudă,
Căci am priceput care-i în viață toată averea,
După ani de zbucium, chin amar și multă trudă.

Am să-i dezbrac și să-i agăț trupului rădăcina,
Ce osândit de griji colindă de o vreme rătăcit,
Să mă mântui de păcate însușindu-mi toată vina,
Și greșelile vieții ce perindă-ntr-al meu gând.

Am să îmi atârn tristețea ursită de-al meu destin,
Și însingurarea care mă arde-n lacrimi de ceară,
Într-un abur să mă scurg și să renasc din senin,
Într-un colț de stâncă sus, să – nfloresc o floare rară.

Am să fug de suferință, și mă scutur de poveri,
Am să îmbrac dar albul păcii și al liniștei divine,
Am să mă-mpărtășesc cu duhul tainelor sfinte din cer,
Am să aleg mântuirea și-am să te urmez pe Tine.

Am să îmi caut de suflet, Doamne te voi adora,
Cu credință-mi voi purta pe umeri a vieții cruce,
Numai Tu-mi ești ajutorul, Tu îmi ești salvarea mea,
Doar în brațul tău găsi-voi sprijin când nu o pot duce,

Doamne, Slavă ție Doamne, mângâierea mea cea dulce!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00