
CÂND DAI POVEȚE
Autor: Aurelia Oancă
Călătorind în timp aduni povețe,
Le pui în sacul minții așteptând
Ca tot ce știi pe alții să-i învețe
Dar uneori rămân bagaj în gând.
De vrei să-i spui copilului ce-i bine
Când este mic, ascultă ce îi spui,
Dar de-a crescut se uită lung la tine
Și-și ia bagajul lui mergând hai-hui.
Prietenului de îi dai povață,
În zâmbetul de sus realizezi,
Că de la tine nu se mai învață
Și crede că așa tu epatezi.
Dar și copilul și al tău prieten
Se va trezi dar fi-va prea târziu,
Tu vei zâmbi amar și neprieten,
Vei fi atunci sub vălul străveziu!

Doneaza
Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!
C$1,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
