Beizadeaua

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

Beizadeaua
Soarta face ca pentru unii soarele să fie pe uliţa
vieţii o prezenţă permanentă. Soarele poate fi dat
de părinţi, de o rudă apropiată, de un cont bancar
moştenit sau de nişte prieteni influenţi.
Acum 17 ani, în familia judecătorului P, a fost
mare bucurie. Soţia judecătorului P, după ani buni
de tratament, după câteva sarcini pierdute şi multe
nopţi de speranţă, a dat naştere unui băieţel –
frumuşel, grăsun şi tare zgomotos.
Copilăria a fost de vis. Părinţii erau cu un pas
înainte în tot ce-i cumpărau micuţului, naşii – el
deputat, ea înalt funcţionar public – au avut grijă
periodic să simtă bunăstarea lor la cote maxime.
Telefoane, tablete, PSP-uri, şi alte chestii de ultimă
generaţie a tehnologiei, făceau parte din normalitate.
Prima sincopă a evoluţiei tânărului a fost la
aniversarea celor 12 ani de bunăstare. Mare chef,
51
într-un mare complex de restaurante, părinţii au
invitat toată spuma „intelectuală” şi interlopă a
oraşului, care urma să se bucure de minunata
evoluţie a copilului. Cei „mici” au fost invitaţi să
petreacă într-o anexă a restaurantului.
Tinerii participanţi erau din aceeaşi gamă, iar
încrederea părinţilor în „celebrarea” progeniturii
s-a materializat în bere, lichior şi cafea. Atmosfera
era întregită de manele şi hip-hop date la maxim.
Adulţii se distrau într-o parte, iar cei mici se
bucurau de tot ce înseamnă bunăstarea unei
prietenii.
Tânărul J. era centrul atenţiei. Fetiţele de-o
vârstă cu el pozau în tinere adolescente cu decolteu
şi fuste mini, băieţii erau îmbrăcaţi din
cataloage şi aveau stil când luau sticla de bere
ducând-o la gură cu o graţie ce scotea la iveală
că nu era prima dată. Nu lipseau de la petrecere
etnobotanicele, care erau bine palmate, numai fumul
discret putea scoate la iveală acest lucru.
Copiii nu au fost deranjaţi de acest fum, însă după
ora trei în noapte, adulţii au fost „deranjaţi” de
fetiţe care, îngrozite, încercau să explice, prin ţipete,
că s-a întâmplat ceva grav. După ce s-au liniştit,
au reuşit să explice coerent că J. zace fără simţire
pe o masă.
Tatăl a ajuns într-un suflet şi l-a ridicat în braţe
pe cel mic. În liniştea instalată, s-a auzit o voce : Să
sune cineva la Salvare!
52
La spital s-a constatat că J. era în comă alcoolică
iar sistemul cerebral era grav afectat de consumul
de etnobotanice. Judecătorul P. a dat mai multe
telefoane, a strigat câţiva pe holurile spitalului,
asistentele nu îndrăzneau să pună mâna pe pix,
doctorii strigau la rândul lor, rezultatul fiind
internarea tânărului J. sub un alt nume, iar diagnosticul
a fost: intoxicaţie alimentară cu criză de
lipotimie. Adică stare de leşin generată de consumul
unui produs alimentar.
Anii au trecut. Nimic nu s-a schimbat. Admiterea
la liceu a fost o formalitate, chiar dacă notele
şi mediile de admitere îl trimiteau la periferia
liceelor, în maxim două luni a fost transferat la
liceul de elită unde se regăseau „copilaşii” figurilor
celebre din oraş. Faptul că la 15 ani a început
să fumeze cu ştiinţa mamei, sau că nici nu împlinise
16 ani când a luat cheile de la maşină şi a
făcut o tură prin cartier lovind o altă maşină când
parca, a fost trecut la capitolul năzbâtii tipice copiilor.
Uneori judecătorul P., în cercuri restrânse,
declara că el nu a văzut „copil cuminte sau babă
frumoasă”!
Trecuse un pic de vârsta de 17 ani, când J. a
plecat cu un cerc de prieteni la o vilă pe malul
mării. Era un chef banal de vară, un chef de rutină,
un chef pe care îl frecventa săptămânal. Că era
mare, că era munte sau la vila unui prieten din
oraş, chef să fie.
53
Cheful de la mare a început cu mici flirturi între
cei prezenţi. Chiar dacă se cunoşteau, chiar dacă
formau cupluri, tot îşi permiteau mici jocuri de
culise.
J. îşi pusese toate privirile pe o colegă un pic
mai mare care emana a sexualitate, deschidere şi
volubilitate comportamentală. Flirtul nu a constat
decât în câteva zâmbete udate cu whisky cu Red
bull. Joint-urile erau prezente în mânuţele delicate,
iar bunăstarea lor făcea ca ţigările să fie cât
mai concentrate în tăria drogurilor, dar într-o
cantitate suficient de mare.
Nu trecuse miezul nopţii, iar cei doi erau deja
într-o lume paralelă. Se hârjoneau, vorbeau tare şi
nu ezitau să se manifeste lasciv prin sărutări şi
atingeri.
Căldura erotico-narcotică a făcut ca J. să decidă
să-l convingă pe prietenul-gazdă să îi dea maşina
şi să o plimbe pe tânăra în călduri.
Povestea plimbării e la nivel de supoziţii, cert
este că la faţa locului bolidul era înfipt într-un zid,
tânăra a fost găsită aruncată la câţiva metri de
maşină, iar J. a fost scos din maşină după două ore
de trudă. Tot în maşină, cei prezenţi au găsit o
sticlă de JW pe jumătate goală şi câteva mucuri de
joint.
Mass-media locală, numeroşii martori şi agresivitatea
evenimentului au făcut ca în dosarul
penal să apară toate detaliile reale. Tânăra a murit
54
în drum spre spital în urma unui traumatism
cranio-cerebral, iar J. a fost operat la cap şi coloană.
Acul vitezometrului era blocat la 128 km/h, iar
alcoolemia depistată în sânge a fost de 1.89.
Condamnarea lui J. a venit după aproape doi
ani de procese, iar sentinţa a fost de trei ani cu suspendare.
Circumstanţele procesului au fost date
de situaţia medicală a tânărului J. – paralizat de la
mijloc în jos, acuitate vizuală zero la ochiul drept
şi doar 15% pentru cel stâng. Bucata de tablă i-a
perforat craniul atingând zona nervului optic.
Soarele de pe uliţa vieţii dădea semne că-şi
pierde strălucirea.

De acelasi autor: 

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00