Mânuța

Fragment din cartea : ”Poveşti din infern”

Autor: Dumitru Gîrbăcea

Manuta de Dumitru Garbacea

Mânuța
D. era un tip chipeş, frumuşel, brunet, cu ochii
albaştri. Subţirel şi înăltuţ, atrăgea imediat privirile
de admiraţie. Toată această imagine ascundea
totuşi un caracter slab. Crescut la limita de a avea,
dar cu multe neîmpliniri, D. şi-a dorit de multe
ori să-şi depăşească condiţia. De mic copil îşi
dorea să îl vadă lumea cu cea mai tare bicicletă,
cu cel mai tare video-game, cu cei mai tari blugi
şi tot aşa. Din toate acestea puţine s-au realizat,
în rest frustrarea s-a acumulat puţin câte puţin,
până când în mintea lui s-a născut dorinţa de a fi
cineva în societate… de a se vorbi numai despre
el.
Şansa lui a fost un vecin care, după Revoluţie a
reuşit să facă mulţi bani din afaceri cu jocurile
mecanice. Nu a durat mult până când D. i-a intrat
pe sub piele şi i-a câştigat încrederea. Vecinul i-a
61
dat cheile de la birou, iar sarcina lui era să colecteze
banii de la toate punctele de lucru. Pentru
prima dată în viaţa lui, D. avea în mână atât de
mulţi bani că abia reuşea să-i scrie. Pentru cele 8
clase ale lui, senzaţia de foarte mulţi bani a fost
copleşitoare. A cedat ispitei imediat şi s-a înfruptat
un pic din încasări.
Într-o după amiază de vineri, vecinul a plecat la
Bucureşti pentru o nuntă. I-a lăsat lui D. sarcina să
aibă grijă de afacere pe toată perioada de weekend.
Cheile de la maşină, un Opel decapotabil
galben, erau în sertarul de la birou. Sâmbăta,
frumos afară, bani mulţi, maşina fiţoasă, toate
ingredientele ca D. să iasă în lume. Chiar dacă nu
avea permis, s-a suit în maşină şi seara a dat prima
tură prin oraş. Pentru a fi sigur că va avea succes,
s-a decis ca acea seară să fie specială. Cu bani
mulţi în buzunar, s-a suit în maşină şi a plecat la
vânătoare. A făcut câteva ture prin oraş şi a oprit
în cele din urmă la una dintre cele mai fiţoase
terase.
Simpatic, cu gesturi calculate… i-a fost uşor să
atragă privirile. La rândul lui şi-a folosit farmecul
şi s-a postat la bar lângă două tipe care emanau
dorinţă şi sexualitate.
Replicile au fost simple, privirile spuneau totul,
cockteilurile au curs unul câte unul până când
s-au decis să plece toţi trei la o plimbare. Încălzite
bine, fetele i-au propus să iasă din oraş şi să
62
meargă la un motel unde să continue seara. Fetele
ştiau ce vor… să simtă distracţia la cele mai înalte
valori. A fost prima lui noapte când putea spune
că e special.
Totul a fost fain, special şi de vis până în ziua în
care vecinul a aflat că e furat, iar D. pozează în
oraş ca fiind un mare om de afaceri. Nu a ieşit
scandal, dar plecarea pe uşa din dos i-a adus şi
porecla de „Mânuţă”.
Cu toate acestea D. a reuşit în această perioadă
să-şi facă ceva cunoştinţe; să câştige încrederea
altor persoane care nu aveau legătură cu vecinul,
deci nu ştiau de apucăturile lui D.
„Mânuţă” avea deja o nouă imagine, fetiţe, taxiuri,
droguri şi băutură fină. Cele câteva milioane
pe care reuşise să le pună deoparte îi permiteau să
se afişeze ca un băiat avut.
Într-una din serile lui fierbinţi, l-a cunoscut pe
J., un tip de 50 de ani, care învârtea bani frumoşi.
Client fidel al cluburilor, J. reuşise să facă avere
din jocuri de pe piaţa bursieră. Nu a durat mult şi
D. devenise mâna lui dreaptă. Erau nedespărţiţi.
Că era vorba de fetiţe sau de afaceri, D. era
prezent. Împărţeau totul ca nişte vechi prieteni.
Cei 20 de ani diferenţă nu se simţeau.
Energici amândoi, cu pasiuni comune pentru
viaţă, avizi după bani… „Mânuţă” creştea zilnic.
Cu toate astea exista deja o mare diferenţă între
ei… Când era vorba de muncă, „Mânuţă” se cam
63
eschiva. Chiar dacă lăsa impresia că e indiferent, J.
observase acest lucru şi începuse să-l cam sară de
la bănuţi.
Pe de altă parte, D. simţea şi el această diminuare.
Cel mai mult simţea când trebuia să-şi ia
porţia de delicatese halucinogene.
Într-o seară de mai a cunoscut-o pe V., o tânără
matură, senzuală, cu mult şarm. Chiar dacă era un
pic mai mare decât el, între ei se stabilise o legătură
puternică. Din experienţa ei din plimbările de
afaceri, l-a simţit pe D. că e înnebunit după bani.
Nu a durat mult şi după o seară de amor nebun,
V. i-a propus să facă bani mulţi cu ceva mai mult
risc. I-a povestit pe scurt despre ce era vorba,
iar „Mânuţă” nu a stat deloc pe gânduri. Între ei
începea o relaţie faină, cu perspectiva de a face
mulţi bani.
V. făcea des călătorii în Belgia, de unde aducea
atât iarbă cât şi pastile. Rolul lui D. era să le
prăduiască cât se poate de repede prin cluburile
din oraş. Afacerea mergea bine, îşi reluase legătura
şi cu J. ( acum discutau oarecum pe picior de
egalitate). Relaţia cu V. mergea foarte bine. Plecată
de câteva săptămâni în Belgia, V. l-a sunat să îi
dea vestea cea mare. Era însărcinată. D. era în al
nouălea cer. Îşi dorea să sărbătorească la cote
maxime. A dat de băut la toată lumea şi a împărţit
pastile în stânga şi în dreapta. A plecat din club
chiar în momentul când în parcare intra maşina
64
Salvării. Nu i-a dat importanţă. S-a dus liniştit
acasă… Imaginea de viitor tătic îl copleşea. Se
vedea în parc plimbând căruciorul, sau cum îşi
ţinea de mână băieţelul în prima zi de şcoală…
Visa frumos.
Adormit, pe jumătate îmbrăcat, a fost trezit de
telefon. Cu ochii încă grei de la noaptea de visare,
a văzut apelul lui J. şi a răspuns cu mare greutate.
„D. fă-şi bagajele, curăţă tot şi fugi din ţară cât
mai poţi. E groasă, prietene…”
Şansa lui „Mânuţă”a fost că a putut pleca
repede din ţară, iar odată ajuns în Belgia, a început
o nouă viaţă. Ce-i drept nu era o viaţă cinstită
100%, dar îi oferea o siguranţă pentru viitor. Muncea
cinstit la un patron belgian, dar îşi completa
veniturile din combinaţii cu iarbă şi prafuri.
Au trecut în jur de 3 săptămâni când, într-o
seară, l-a sunat pe skype J. Pentru prima dată J. îl
ruga pe „Mânuţă” să-l ajute cu acei bani pe care-i
împrumutase. Cu o voce mieroasă l-a încurajat că
îl va ajuta: „J., şi tu m-ai ajutat când mi-a fost greu,
aşa că stai liniştit că te voi ajuta”.
Zilele treceau, lumea bună îl hăituia pe J., ameninţări,
dosare penale, percheziţii, audieri, sechestre,
tot ce era mai rău era pe capul lui. „Mânuţă”
răspundea pe net din ce în ce mai greu şi de fiecare
dată era lapidar şi rece. J. îşi pierduse speranţa,
problemele îl apăsau din ce în ce mai mult.
65
„Mânuţă” începea să fie tot mai distrat, iar pe
de altă parte afacerea îi luase proporţii. Devenise
un personaj-cheie în comunitate, lumea îl respecta,
povestea lui era simplă şi se lăuda că avea fler
în toate combinaţiile, inclusiv când a trebuit să-şi
rezolve problemele în ţară. În toate povestirile nu
pomenea nimic de ajutorul primit de la J. sau de la
alte persoane.
Trei luni au trecut de când se mutase în Belgia,
iar „Mânuţă”s-a gândit că e timpul de o petrecere.
Trebuia să le arate celor din jur cât de avut era şi
cât de important devenise.
Acasă, disperarea pusese stăpânire pe J. iar în
acea seară se chinuia să trimită pe net câteva
mesaje. Erau ultimele zbateri.
Pe contul de Facebook al lui „Mânuţă” citise:
„Sunt o persoană puternică, nu-mi pasă de duşmani,
iar banii mei sunt mulţi. Nu depind de nimeni.”
Sângele îi clocotea în cap, mintea o luase razna,
degetele i s-au blocat pe taste …se uita la poza de
la profil şi vedea un băiat fericit care uitase de el şi
poza ca un om fără probleme. A fost cea mai lungă
noapte, gândurile îl copleşeau, în minte avea scenarii,
nu ştia ce să facă. La ora 8.00 a luat telefonul
în mână, o oră s-a plimbat cu el prin cameră.
Dădea să formeze şi se oprea. Iar forma, iar se
oprea. Într-un final a cedat, s-a trântit în fotoliu,
a format şi dintr-o răsuflare a spus: „Bună ziua.
Domnule ofiţer, am un mare pont pentru dumneavoastră”
şi a închis.
66
După ce s-a mai liniştit, a reuşit să răspundă la
telefon, a povestit ce avea pe suflet şi o mare uşurare
i-a inundat trupul.
În mijlocul camerei mai erau încă urme ale petrecerii
de pomină. În scrumieră, mucuri de joint,
unele fumate pe jumătate, iar pe măsuţă se mai
zăreau urme de prafuri. Totul descria imaginea
unei petreceri pline de desfrâu şi prosperitate.
În dormitor, „Mânuţă” abia auzea bătăile în
uşă. Tot mai credea că sunt bătăile de la boxe pe
ritm de house. Buimac, s-a trezit şi împleticindu-se
s-a dus spre uşă, înjurând printre dinţi. Prietena
lui îl urmărea cu aceiaşi ochi mahmuri.
Opt poliţişti în civil au invadat apartamentul,
„Mânuţă” era deja încătuşat, fata a fost invitată să
se legitimeze şi amândoi au fost conduşi la secţie.
„Mânuţă” a fost condamnat la 12 ani închisoare
pentru patru capete de acuzare, prietena lui a fost
expulzată din Belgia cu o amendă de 5000 de euro
şi restricţie de 3 ani în spaţiul Schengen.
Roata vieţii s-a întors pentru J. A primit o condamnare
de 6 luni, iar în 4 luni a fost eliberat.
Lăcomia, ignoranţa şi nerecunoaşterea lui „Mânuţă”
s-a regăsit în toate dosarele penale. Lecţiile
de viaţă pe care le primise vor putea fi digerate în
puşcărie. Prietena lui l-a părăsit.
Şi pentru el roata vieţii s-a întors, dar ghinion,
era în pană…

De acelasi autor: 

Bun venit în clubul oamenilor interesanţi!

Abonament revista TIPARITA 1 an

Abonament 4 numere/an. Revista de colectie de o calitate exceptionala care cuprinde literatura, arta, articole si evenimente culturale. Aboneaza-te si colectioneaza fiecare număr al revistei tiparite timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.

C$35,00

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.