
OCHI
Autor: Gabriel Ionescu
În viață, eu am stat mereu cu capul sus
Și fără teamă, pot privi în ochi pe orișicine.
Mândria e un dar, nu-i presupus,
Eu n-am făcut la nimeni rău, doar bine.
Să poți să nu-ți pleci capu-n fața nimănui,
Nu e ușor. N-ajunge doar tupeul.
Faptele tale, nici n-ai bănui,
Se-adună, dar nu-ți umplu portmoneul.
Privitu-n ochi, e pân-la urmă o dovadă de curaj.
Căci ochii sunt oglinda sufletului tău.
În ochii celui vinovat, e totdeauna un baraj,
Care desparte binele de rău.
Ochii văd numai ceea ce e pregătită mintea să-înțeleagă .
Poți arde fără ca să scoți și fum.
Arsura nu o poate alina o lume-ntreagă,
Dar ochii, pot preface toată lumea-n scrum.
Să vezi, nu-înseamnă intotdeuna să și crezi.
Sunt și situații când ce vezi, e poate o capcană.
Alții au vrut să vezi chiar și ce nu visezi,
Căci lupii rămân lupi și când își leapădă din blană.
Dacă-s spălați de lacrimi, ochii văd mai bine ?
De multe ori, nu vezi sau doar nu vrei să vezi ce ai în față.
Cu ochi-nchisi, eu pot picta o realitate care-i numai pentru mine.
Cu ochii mintii, pot da altora, povață.
Doar ochii care sunt lipsiți de profunzime,
Se simt atrași de tot ce strălucește.
Alungă din priviri chiar și o urmă de cruzime
Și viața, ai să vezi, se limpezește.
Poți să-ți fixezi cât vrei ochii spre stele,
De ai picioarele înfipte bine în pământ.
Pot să vezi lumea și cu ochi-nchisi. Nu mai vezi rele,
Vezi totul clar și nu te-mpiedică nici un veșmânt.
Până nu vezi ceva cu ochii tăi,
Nu te-apuca să povestești ce-ai auzit.
Ochii pot fi oglinda sufletului și la răi,
E bine însă, doar de ochii minții să te lași călăuzit.
Atunci când te privește cineva, în ochi, direct,
Nu poți minți. Ușor te dai de gol.
Să fim cinstiți cu noi. Nu-i nici un om perfect,
Insă în viata, fiecare dintre noi, avem un rol.
Avem doi ochi și doar o gură. Dar de ce ?
Probabil pentru a vedea mai mult și a vorbi puțin.
In țara orbilor, un chior e împărat, sau orișice,
Am doar o gura însă. Nu vă mai rețin.
Se zice des că Dragostea e oarbă.
Prietenia ii închide ochii, chiar din prima zi.
Poți să-nchizi ochii-n fața realității, nu scoți nici o vorbă,
Dar nu și față de-amintiri. Cu siguranță ele te-or trezi.
Se zice : Ochii care-au plâns, sunt mai frumoși,
Eu însă cred că e păcat să-i faci să plângă.
Fă-i să se bucure. Vor fi mai luminoși
Și-n orice încercare-a vieții, o să-nvingă.
Se uită ochii care nu se văd ?
Probabil. Eu am unii însă ce m-au înrobit.
Ochi pentru care aș putea să fac prăpăd,
Pe ei, întotdeauna eu m-am bizuit.

Revista TIPARITA ”Poezii pentru sufletul meu” nr 1/2019
Cumpără un număr al revistei Poezii pentru sufletul meu,25 CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!
C$25,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
