Rani

RĂNI

Autor: Gabriel Ionescu 

RANA e o ruptură sau internă sau exterioară,
Aflată în țesut, la o ființă vie.
E provocată doar prin forță, iar uneori ne și omoară,
Căci orice RANĂ, pân-la urmă e o grozăvie.

RANA-i o plagă, e o leziune, e o bubă.
De multe ori e doar vătămătură.
E sau de suprafață, sau adâncă cât o hrubă,
Sau doar o RANĂ sufletească, o arsură.

Despre un om ce este foarte, foarte bun,
Se zice că e „Bun de pus la RANĂ”.
Proverbele, care cu siguranță vin de la străbun,
Sunt pentru noi cam ce este în Yoga, o Asană.

„Să pui sare pe RANĂ”-nseamnă a întărâta pe cineva,
A agrava situația într-un moment de criză.
A profita de un necaz pentru-a te remarca,
Știind că faci scurtcircuit, tot bagi stecheru-n priză.

A pune “degetul pe RANĂ” înseamnă a găsi și-a arăta
Care e pricina stării de lucruri care e supărătoare,
A găsi cauza pe care toată lumea n-o recunoștea,
De fapt a spune lucrului pe nume. Nimic nou sub soare.

„A răsuci cuțitul, dar adânc în RANĂ”,
Înseamnă o sporire a durerii fără margini.
E ca și cum arăți celui ce-i mort de sete-o cană
Și-l pui să-și potolească setea cu imagini.

RANA făcută de-un prieten nu se vindecă nicicând
Exact la fel este și cu jignirea,
Până și RANA de cuțit se vindecă, tratată, așteptând,
Dar cea din inimă, este la fel cu Răstignirea.

E evident, când se vindecă RANA, uiți de suferință,
Dar cicatricea ce rămâne, nu trece ușor.
Poetul e un donator de sânge în Spitalul cuvintelor cu elocință.
Iar cititorii-i dau dacă sunt fani, Certificat de donator.

Pe orice om, de regulă, doar RANA lui îl doare,
Iar cine știe să și-o oblojească-i ca și vindecat.
Semnul rămâne. Sunt unii pentru care cicatricea chiar e o onoare,
Arată lumii c-a luptat, că n-a fost laș, că nu a dezertat.

O RANĂ de săgeată, se cicatrizează,
Pădurea doborâtă de secure, iarăși crește,
Dar RANA produsă de o bârfă sau o vorbă rea, debusolează,
Nu trece și mult prea mult timp, ea ne și urmărește.

O laudă este ca alifia pusă pe o RANĂ,
Iar RANA se va vindeca, dar cicatricea, niciodată.
RANA produsă cu cuvântul e o buruiană,
Iar orice plantă lângă care crește, moare sufocată.

De regulă, musca scârboasă caută o RANĂ.
Albina, caută întotdeauna numai flori,
Oamenii buni caută numai calități, ca pe o hrană ,
Iar nulitățile caută permanent defecte. La calități sunt chiori.

Să mori rănit din dragoste de Țară,
Este sfârșitul ce-l dorește un martir.
Dușmanii toți, se roagă patrioți să piară,
Să prade Țara, devenită fără-ai săi Eroi, tractir.

Revista TIPARITA ”Poezii pentru sufletul meu” nr 1/2019

Cumpără un număr al revistei Poezii pentru sufletul meu,25 CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$25,00