Atunci când ,

Atunci când ,

Autor: Elena Tudosa

Atunci când numai nostalgie vei simți,
Iar sufletul pe muchia unei secunde
Nu va mai respira,
Voi ști că doar atunci la mine vei gândi,
Dar eu îți voi lipsi, mă voi afla oriunde(altunde),
Și nu te voi avea.

Atunci când de tristețe te vei prăbuși,
Iar gândul va-ngheața în tine de durere,
Făr’a mai colinda,
Voi crede că atunci sigur te vei minți,
Zicând că nu mai ai nevoie de nici o mângâiere,
Acum în viața ta.

Atunci când doar de dor voi fi răpusă,
Iar ființa mea ca o făclie se va stinge,
Fără ca să vrea,
Atunci mai poți spera că nu-i toată șansa distrusă ,
Și încercând să-mi alini inima ce-mi plânge ,
Dorind a mi te ierta,

Atunci când toata aceasta suferință,
Îți va schimba(preface) sufletul și inima,
Asemeni unui scut,
Atunci mă voi sfârși mântuită fără de tine în căință,
Fără a-mi găsi liniștea sufletului meu niciodat,
Atunci voi înțelege că de tot te-am pierdut.