Asfintitul soarelui la Câmpina

 

ASFINŢITUL SOARELUI.  LA CÂMPINA

Autor: George Bãdãrãu

 

umplem găurile din copac şi din cer

cu ce avem la îndemână

cu plastilină cu metafore cu întuneric

după ce mă descalţ de adidaşii

de la second – hand

şi arunc aşa şi pe dincolo cu ei după

un corb care croncăneşte mereu

te lepezi de satana

care mi-a pus gând rău

care cobeşte ori de câte ori vreau să fac

ceva original

până începe canicula să incendieze

umplem găurile din copac din cer

ca să nu mai fugă ideile noastre

româneşti

adorăm ultimul asfinţit de soare

la câmpina  acasă la iulia hasdeu unde pianina cântă

singură

fluturele cap de mort s-a lăsat deasupra inimii

şi nu mai ştiu cine coboară din trenul de noapte

în timp ce ies primii măturători de stradă cu măturoaiele

înfipte în umbrele lor

în timp ce tu iubito deschizi una din ferestrele

cerului

ca să poţi vedea ce ai lăsat în urmă

ca să poţi auzi gâlgâind poezia mioritică

la concursuri literare

şi ăla grasul râde ca proasta-n târg

umplem găurile din copac din cer

cu proverbe cu ritmuri populare  ploaia duce totul

la vale

spală până şi nimicurile pe care le-am depozitat

în fundul grădinii

bucuriile supărările şi culmea

metaforele învechite ca adidaşii mei

cu care şutez în planeta albastră

când se clatină apele din marea neagră

stuful din delta dunării vibrează ca o

coamă de cal în bătaia vântului

până când se adună spiritele rebele la câmpina

poftiţi poftiţi zic gazdele mai ales una

în minijupă neagră

asemănătoare corbului care îmi dă târcoale

de când m-am născut

ce naiba or fi fraţi

prea mă pisează mărunt mărunt

mă strecoară de dimineaţă

până seara

şi mă aruncă în ciorba  săracilor

ca să aibă un gust acolo

poftiţi poftiţi zicea ea n-aţi mai trecut pe aici

de-atâta amar de vreme

în timp ce trei școlari făceau pipi în spatele

bisericii

iapa vecinului necheza poezii de dragoste

şi eu mi-am amintit că nu ling niciodată

pe unde scuip