Lumina razei de amurg

Lumina razei de amurg

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Era o zi când cerul se pregătea de-amurg

Și își chemase norii, luminii să-i păzească

Suspinele de raze pe drumul ce-l parcurg

Spre zori străini ce-așteaptă și ei să le iubească.

 

M-am ridicat, cu gândul, pe nori de înserare,

Să prind o rază care, cu strălucirea ei,

Să-mi fie o lumină, să-mi fie alinare

Și răsărit pe cerul ascuns în ochii mei.

 

Iar gândul, cu o plasă de visuri ne-mplinite,

Găsind pe cer o rază pierdută-ntr-un suspin,

A învelit-o-n mreaja cuvintelor menite

S-o facă să se rupă din vechiul ei destin

 

Și mi-a aprins lumina sub cerul ce-nnoptase,

Iar ochii mei, luceferi, din noaptea-ceea, vii,

I-au fost ei, razei mele, lumina ce-o lăsase

În mine să pătrundă, în prima noastră zi.