Spre apus

Spre apus

Autor:Ștefan Moldovan 

Stau în odaia scundă
Doar cu a mea durere
Ce inima-mi inundă
Și sufăr în tăcere .

Tristețea nu-mi dă pace
Iar gândul mi-e năuc ,
Ce oare să știu face
Și încotro s-apuc ?

Mă mai întreb odată :
S-o iau spre răsărit ?
Mi-e vârsta cam ingrată
Și mersul obosit .

Mi-e cam încet și pasul
Și-mi pare drumul lung ,
Până să-mi vină ceasul
Nu cred că am s-ajung .

Mă las în voia sorții ,
Pornesc către apus .
Se vor mira cu toții
Când vor vedea că nu-s .

Mi-or face-o cruce nouă ,
Sicriu din scânduri noi ,
Vor plânge o zi , două ,
Mă vor uita apoi .

Doneaza

Sustine munca si seriozitatea de 2 ani a revistei noastre prin donatia ta de azi! Sterge cifra 1 si scrie in locul ei suma pe care doresti sa o donezi! Iti multumim anticipat!

C$1,00