Vampirilor mei…

Răspundem cu proprie suferință

la răul vulgar ce mișună în jur.

Nu ripostăm, căci nu putem așa…

Facem din suflet cenușă până

când învățăm să oprim mâna

ce lovește necontenit obrajii noștri.

Apoi zâmbim trist la reacția celor

care nu s-au așteptat că putem avea

și noi o inimă ce doare mult mai mult.

E bizar să vezi cât de neașteptat e

pentru cuțite să se oprească nu în os,

ci în piatra care le întoarce tăișurile invers…

Amarnic de ridicole sunt cuțitele – dinții ce vor

să rupă în bucăți inimi sensibile.

Vampirii sunt mirați și-nfuriați

când potențialele jertfe se lasă

nimicite cu ușurință, dar devin

precaute și răzvrătire, dându-și

sângele să fie sorbit împreună cu

veninul din el, adăugat intenționat

pentru a rupe odată lanțul oribil

și distrugător de suflete…

Vampirul continuă să se înfingă

bucuros în gâtul victimei, însă…

De data aceasta victima este el,

doritorul de rău și de suflet ucis!

Pentru fiecare vampir șmecher

se găsește jertfa potrivită, dotată

cu un tăruș de stejar și un sac