Lumina divină

Lumina divină

Autor: Violeta Bobocea 

 

Nu sunt un personaj din basm, nici nu visez să fiu,

Am hotărât, odată, doar pentru voi să scriu.

Tristețea din privire să o transform în soare,

Iar lumina divină la voi să se coboare.

 

Să scriu de vis, de-alint și mângâiere,

Când viața nu-i decât o adiere,

Să scriu de bucurie, de freamăt și iubire,

Să răscolesc tăceri în amintire.

 

Despre trecuta dragoste să răsucesc un dor,

De prima întâlnire, de veșnicul fior.

Dezamăgirea clipei de multe ori ne-ncearcă,

Iar timpul neîndurător nu vrea să se întoarcă.

 

La toate m-aș întoarce măcar pentru o clipă,

Dar roata vieții azi nu ne mai strigă,

Ne-nvăluie-n parfum trecuta viață,

Ne prinde iar în mreje să ne dea povață!

 

Doar primăvara vieții să fie-n cântul meu,

Pe aripa divină să străluciți mereu,

Iar ceru-albastru, tainic, fără nor,

Să ocrotească visul călător!