Sonetul 007

Sonetul 007

Autor: Daniel Visan Dimitriu

 

Nu mă mai vezi – e ca și când o noapte

S-a așternut pe cerul dintre noi

Și ne-a lăsat săraci de visuri, goi,

Tu – un mister, eu – 007.

 

Domeniul meu e-ntreaga galaxie

Prin care te învârți c-un vag surâs,

Dar nu mă poți vedea – nu zic nici “Pâs!”,

Doar trag ușor de-un bor de pălărie.

 

Îți știu, misterule, pe dinafară,

Escalele pe unde chicotești,

Îți știu de dulce și îți știu de-amară.

 

Mi-ai spus că-s cel mai tare,-odinioară

Și, sunt convins, la fel și-acum gândești,

Căci tot pe 007 îl iubești.