Plâng la fereastră…
Autor:Calancea Eugenia
Mă așez tristă lângă fereastră,
văd pământul cu noroi și zăpadă,
plâng ușor în inima mea albastră
că sunt indignată, stresată și supărată.
Plâng acum pentru întreaga viață,
am ceva-n suflet și sunt din nou tristă,
că traiul de-acum pe noi ne-nvață,
cum ai totul și apoi nimicul există.
Privesc printre picuri de ploaie,
cum să fie bine cu inima pustie,
dar văd cum mustește pământul de noroaie
și zic ,,Doamne, vai, nimic nu se știe”.
Aud un zgomot pe cerul de la fereastră,
apoi îmi plimb ochii spre zări străine
și plâng din nou ca o floare albastră,
Tu ești Doamne, sus ajută-ne să fie bine!
Revista TIPARITA nr2/2020 Poezii pentru sufletul meu
Cumpără numărul 2 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 25CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc in forma de inima de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!
C$25,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Poezii pentru sufletul meu 