Sonetul faradelegilor

SONETUL FĂRĂDELEGILOR

Autor Mihai Merticaru

 

Nălucă e clipa, vine și piere,

Ne țin hangul umbre pietrificate,

Ruină, rugină, obscuritate,

Gânduri negre încolțind în tăcere.

 

Cărările, cu abisuri, sunt sudate,

Dinspre Arcadia, nicio adiere,

Prin zone austere, sclipesc mistere,

În buza beznei, doar pustietate.

 

Șiruri de crime cuprind dintr-odată

Întreg mapamondul. Nu mai e lege.

Omenirea este oripilată,

 

Sodoma ne sfidează încă o dată.

Ne latră capul meduzei, n-alege,

Bietul om, nimic, nu mai înțelege.