Dușmanul nevăzut

Vedem pasarelele zburând ușor
Și tare am vrea să fim în locul lor
Sunt vesele și ciripesc mereu
Și ne alină sufletul de doruri, greu.

Nu știm dacă virusul ne-a atins
Dar, incertitudinea ne-a cuprins
Și ne gândim doar la părinții noștri
Care sunt presupuși în fața morții.

Ei au dus greul întotdeauna,
Ne-au făcut pe noi, ce suntem acuma
Hai, să-i protejam cum se cuvine,
Să le ducem, mâncare și pâine.

Să ne rugăm în liniștea nopții,
Cu rugăciunile din „Cartea Cărții”
Poate se-ndură Dumnezeu
Și ne ajută acum, la ceasul greu!