Prima căutare

Pe un țărm, departe, dincolo de zori,

La hotarul dintre zei și muritori,

Dintr-un snop de raze ce zburdau pe mare,

S-a desprins o formă cum pe lume-arare.

 

Vălul ce-o-nveșmântă pare-un ultim val

Care își serbează clipa de final

Pe nisipul umed, într-o amăgire

Care îi ascunde ultima rotire.

 

Pare-o plăsmuire întru pământesc

Trupul ce se-nchide în contur zeiesc,

Par iubiri tăcute-n limpeziri de vânt

Ochii-i ce spun totul fără un cuvânt.

 

Își privește ziua-n clipa cea dintâi

Și salută zorii care-i spun: “Rămâi!”.

Totul o îndeamnă înspre căutare

Și se-ntreabă-n șoaptă: “Ce să caut, oare?’