Întrebare

Din volumul :  Jurnalul unui suflet ciudat 

proza

Autor:Kessy Ellys Nycollas

Întrebare

 

Dragostea înseamnă pasiune, obsesie, un lucru fără de care nu poţi trăi? Iubeşte cu toată fiinţa ta. Găseşte pe cineva pe care să-l iubeşti nebuneşte şi care să te iubească la fel. Cum îl găseşti? Uită de raţiune şi ascultă-ţi inima. Nu îţi aud inima. Asumă-ţi riscurile şi dacă vei fi rănită o să-ţi revii. Pentru că, într-adevăr nu are rost să trăieşti făra să fi cunoscut iubirea. Să treci prin viaţă fără să fi iubit cu adevărat, însemnă că ai trăit în zadar. Trebuie sa iubeşti. Pentru că dacă nu ai iubit, atunci nu ai trăit.

replică din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black

Când iubeşti şi nu eşti iubit ori suferi în tine însuţi, şi nu-ţi împovărezi cu nimic obiectul iubirii – fără nici o vină că el nu te iubeşte – ori, dîndu-i de-nţeles că-l iubeşti, te expui ridicolului.

Ileana Vulpescu

L-am întrebat o dată cum iubeşte el şi  mi-a răspuns că nu iubeşte. Nu îl cred, nu vreau să cred asta. Spune că nu iubeşte ca să se apere într-un fel de ceea ce simte, de ceea ce s-ar întâmpla dacă s-ar lăsa pradă sentimentelor. Parcă luptă cu propriile temeri ascunzându-le în suflet. Îşi înfruntă trecutul, sentimentele, trăieşte în umbra oamenilor care i-au lăsat o oarecare dezamăgire în suflet. Gândeşte complicat, simte în cel mai complicat mod totul, trăieşte intens fiecare clipă. Azi simte într-un fel, mâine în alt fel.

Cu cât iubim mai puţin şi pretindem că celălalt să ne iubească, cu atât suntem mai puţin apţi să fim iubiţi, mai puţin plăcuţi şi ne închidem tot mai mult în noi, devenim irascibili. Chiar dacă cineva ne abordează cu iubire, ne este frică, pentru că în fiecare iubire există posibilitatea de respingere, retragere. Te gândeşti atunci că nimeni nu te iubeşte, pui la îndoială iubirea celuilalt, o suspectezi, te aperi într-un fel, nu laşi pe nimeni să te iubească şi la rândul tău nu iubeşti pe nimeni.

Atunci apare acea frică, te simţi izolat, singur, simţi că vrei să fii singur, te adânceşti în muncă sau în orice îţi distrage atenţia de la ceea ce îţi provoacă frică.

Cert este că este atent când face orice lucru, analizează mult, nu ştii la ce să te aştepţi de la el.

Mă atrage într-un mod inexplicabil, e o enigmă vie, pe care în sinea mea, aş vrea să o dezleg.

În lipsa lui, mă agăţ de amintiri, pentru că ştiu că nu mi le poate lua nimeni.

Stau şi ascult piesele noastre, care ne-au unit cândva, mă uit la pozele cu noi. Fac asta ca să îl simt mai aproape, îl descopăr în poze din nou şi din nou. Este altul de fiecare dată! Mi se pare nefiresc că nu îl recunosc! Când suntem împreună este într-un fel. Este aşa cum îmi doresc şi îl ştiu, cel puţin aşa cred, iar când pleacă din nou, parcă este altul. Ploaia, era prezentă de fiecare dată când pleca! Parcă simţea durerea mea şi plângea alături de mine.

Nu există secundă în care să nu mă gândesc la el, la ce face, oare e bine? Aştept cu nerăbdare orice semn de la el în fiecare zi, iar când trec zilele, săptămânile şi nu dă nici un semn, simt sufletul atât de trist, fără nici o putere, un gol. Cine oare ar putea să mă înţeleagă?

Chiar şi aşa el îmi dă putere să merg mai departe, să continuu în lumea asta fără nici un rost. În braţele lui am descoperit o altă lume, am găsit o altă faţă a fericirii, am învăţat să respir un alt aer.

Este tare greu să înţelegem rostul vieţii, adevăratul ei sens. Poate doar când ne apropiem de sfârşit începem să pricepem cum se trăieşte şi atunci, este prea târziu, poate!

De multe ori adorm plângând, gândindu-mă la el! Oare ce face, el se gândeşte la mine? Îmi simte lipsa, simte lipsa nopţilor şi a dimineţilor în care adormeam şi ne trezeam unul în braţele celuilalt?

Îmi erau atât de dragi dimineţile când mă puteam bucura de priveliştea chipului său luminat de atâta linişte, îmi erau dragi dimineţile când clipele treceau încet în timp ce mă lăsam învăluită de frumuseţea trupului său gol, de mirosul lui, de amintirile nopţii.

,,Cine îţi spune dimineaţa  ,,te iubesc, te iubesc”, sau ,,cine îţi spune la culcare, somn uşor eu îţi doresc”? Cu aceste cuvinte ne alintam dimineaţa şi seara. Mi-e dor să aud aceste cuvinte, atât de dor.

Vreau să îl am aproape, să îl strâng în braţe, să îl sărut, să ne contopim amândoi într-un sărut pasional, să ne îmbătăm cu dragostea care ne îmbăta toată noaptea iar dimineaţa, ne trezeam îmbrăţişaţi şi o luam de la capăt. Îl sărut în vis şi în gând, pe frunte, pe obraji, pe ochi. Pe buze nu, fiindcă îmi este teamă să nu îl ard din dragoste.