
ÎN LACRIMĂ PUN
Autor: Aurelia Oancă
De ce mai ascult ale tale minciuni,
Ce-mbracă un trup de nălucă?
Cu ochii deschiși crezi că faci iar minuni,
Dar uiți că spre mine nu urcă,
O scară de pulberi ce-au plâns pe un drum
Și care-au promis să mă fure,
Să-mi toarne în minte cenușă și fum,
Ca sufletul tău să nu-ndure,
Durerea ce tu ai pictat-o pe vânt,
În zbaterea lui să trezească,
O inimă plină de dor și-un cuvânt
Ca floarea din vis să-nflorească.
Când floarea ai rupt-o și-n mână o ții,
Mă vezi cum privesc din petale,
Te-aștept peste vreme când tu ai să vii,
Dar parcă străbate o jale,
Din neguri adânci cu fărâme de jar,
Cu franjuri de noapte brodată,
Se-nalță minciuna vicleană și iar
Aruncă furtuna pe dată,
Făcând peste mine un pod încărcat,
Cu treceri de clipe grăbite,
În lacrimă pun curcubeu aruncat
Spre zarea senină, iubite!

ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere
ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 50 dolari canadieni.
C$50,00
Descoperă mai multe la Poezii pentru sufletul meu
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
