Din volumul : Jurnalul unui suflet ciudat
proza
Autor:Kessy Ellys Nycollas
CURAJUL
,,Uneori, după o mare iubire, nu mai avem curaj să mergem mai departe, să ne mai deschidem sufletul încă o dată. Cum putem vindeca rănile lăsate de o suferinţă din dragoste?’’
Suferința din iubire, rămâne în continuare, o mare taină, pentru mine. Am încercat în diverse situații să îi găsesc o explicaţie teoretică, degeaba! Inima nu a încetat să mă doară şi doare atât de tare fără să îi pot afla un tratament care să mă salveze dintr-o astfel de boală. Orice sfat din afară, primit de la prietenele binevoitoare, nu dă nici un rezultat, nici o ameliorare. Considerând că doar bunul Dumnezeu poate fi medicul cu har în astfel de suferințe, am decis să merg, împreuna cu o prietenă, la mormântul Părintelui Arsenie Boca, la Prislop, loc unde se spune că Dumnezeu ne aude și ne înțelege suferința și o vindecă. Mă apropiam de mormânt și eu nu puteam să îmi formulez cererea, dorința.
Îi spun prietenei mele:
– Știi? Eu nu știu ce să cer, ce să îl rog pe părinte! Mă încearcă un gând totuși. Cred că aș vrea să îl rog să îmi ia această durere grea pe care o port în suflet de atâta timp și de care nu mă pot elibera.
– Gândeşte-te bine! Durerea ta vine din iubire. Crezi că îți va fi mai ok în lipsa ei?
– Nu știu dar e atât de grea!
– Poți să încerci, dacă asta simți, însă, Dumnezeu poate vindeca astfel de răni doar dacă consideră că trebuiesc vindecate. El are un timp al lui și pentru asta să nu te aștepți că mâine te vei trezi altfel. Unele dintre astfel de dureri nici măcar nu trebuie să se vindece. Este posibil ca inima să poarte infinit de multe răni deschise iar capacitatea de a suferi, la om, este infinit de mare. Închiderea rănii ne poate face să uităm tot și nici asta nu este o rezolvare excelentă.
Un eşec în dragoste nu trebuie să ne infirmizeze afectiv, să ne doboare. Trebuie să găsim o cale pe care să mergem mai departe, să construim o altă relație nouă, chiar și cu o rană în suflet sperând că într-o zi timpul va așterne uitarea peste trecutul dureros. Știu! Este greu și uneori imposibil însă nu putem sta pe loc. Unii au curajul să aplice zicala:
,,cui pe cui se scoate’’și în astfel de situații. Eu însă pot spune cu toată ființa mea că nu poate să îți scoată nimeni, niciodată, din suflet, o persoană pentru care ai simțit cu adevărat și sincer, iubirea. Aplicând teoria m-am trezit și cu mai multe răni, cu mai multe regrete, cu sentimentul de vinovăție care mi-a îngreunat și mai mult existența. Cu toate acestea trebuie. Fătă iubire nu putem trăi. Dumnezeu ne aruncă, fără să ne ceară voie, într-o altă poveste. Trebuie să mergem mai departe, să ne deschidem sufletul din nou, dar să fim pregătiți pentru a încasa din nou.
N-ai voie să te opreşti!
O sa inchei cu un citat de-al lui Octavian Paler, care spunea asa :
„Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frârșit. Tăcerea a fost mai puternică decât el.”
ABONAMENT ELECTRONIC(eBook) pe un an /4 numere
ABONAMENT ELECTRONIC 4 numere/an .Revista de colectie aduna in paginile sale literatura, arta , articole si evenimente culturale. Primesti prin email in format pdf fiecare număr al revistei timp de un an pentru numai 35 dolari canadieni.
C$35,00
Poezii pentru sufletul meu 