Sectiunea:Creatii literare 

 

Cufărul copilăriei

Autor: Mirela Grigore

Romania

 

În cufărul copilăriei

am amintiri de neuitat,

trăite-n casa bunei mele,

care părea un mic palat.

 

La bunicuța-n casa mare

trona ștergarul românesc,

cusut de mama, cu răbdare,

pe borangicul strămoșesc.

Stătea lângă icoana veche

și semăna cu o cunună,

iar broderii fără pereche

povestea lor doreau s-o spună.

 

Cu ochii mei de copilaș,

eu iscodeam printre minuni,

mândrindu-mă că sunt urmaș

al unui neam de oameni buni.

Chiar înainte să mă culce,

o descoseam despre ștergar

pe buna care, c-un glas dulce,

urzea motivul popular.

Din vocea-i caldă și frumoasă,

am înțeles, demult, din casă,

că o comoara valoroasă

sunt și cei șapte ani de-acasă.

 

În casa mare la bunici,

cu pași sfioși pășesc mereu,

fi’ndcă-am descoperit aici,

sfințenia unui muzeu.

Acolo am lăsat odorul,

care-a zburat spre înălțimi,

din cufăr curge, azi, izvorul

de dor nestins de rădăcini.

 

Punând o doină-n coarda strunei,

cânt zestrea asta peste ani,

comorile din lada bunei

nu au valoarea scrisă-n bani.

Mirosul fin de levănțică

îl port în simțuri mai mereu,

când ruga mea spre Cer ridică

Cuvântul Sfânt spre Dumnezeu!

 

În cufărul copilăriei,

sunt ale mele rădăcini,

iar azi cânt oda bucuriei

bunicilor, c-au fost divini!