Sărutul infinit

 

Sărutul infinit

Autor: Daniel Visan Dimitriu 

 

Pe caii noștri, în galop,

în tropotit ca de potop,

zburam, cu pletele în vânt,

încrezători și plini de avânt,

iar frică n-aveam strop.

 

Era o bucurie-n noi

în ziua-ceea, zi de joi,

de parcă-n vechile povești

sau pe câmpiile cerești,

doar noi eram eroi.

 

În jurul nostru, un décor,

sălbatic și necruțător,

era de frumusețe plin,

și ne părea atât de lin

sub cerul făr-un nor.

 

Am alergat, am obosit,

curând, pe-o stâncă ne-am oprit

și, îndelung, ne-am sărutat

ca într-un cânt ce-a fost uitat

în spațiul infinit.

. “Oare”, Blog