Undeva lângă izvor…

Eugenia Calancea

Undeva lângă izvor…

Autor:  Eugenia Calancea

E bună apa atunci când o beau,
Lângă izvorul vieții, acolo unde stau,
Dar cel mai prețios pentru mine aș vrea,
Să mă ridic și să văd făptura ta.

Acum vad o floare ce mă lasă fără cuvânt,
Și-mi las pletele libere, scuturate de vânt,
Fug mai departe și m-așez-n flori,
Și sunt cuprinsă acum de multe culori.

Aș vrea să stau la munte pe fânul cosit,
La soare, iar trupul să-mi fie dezgolit,
Iar razele lucind deasupra mea,
Să vină cu îngerul din inima grea.

Alerg la izvor din nou apă să beau,
Te văd și cuvintele îmi vin pe șleau
Și stăm împreună în fânul cosit,
Iar mâinile mângâind au obosit.

Căldura se-aprinde, dar noi am spus,
Că vine timpul și de un nou apus,
Iubirea ne iartă, dar noi am vrea,
Să rămână-n minte ziua și făptura ta.

Revista TIPARITA nr2/2020 Poezii pentru sufletul meu

Cumpără numărul 2 al revistei Poezii pentru sufletul meu, 10CAD si participa la concurs ! Semnează cu o culoare închisă ,[pix negru sau albastru ] pe globul pamântesc in forma de inima de pe coperta revistei tale , fă o poză revistei semnate și trimite-o pe adresa de email concurs@poeziipentrusufletulmeu.com Nu uita să lași coordonatele tale ca să poți fi contactat dacă ai câștigat un abonament gratuit!

C$10,00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.